Ce sta la baza oricarui inceput?
Unii ar spune ca ideea, altii ca ar fi vorba despre noroc...depinde de subiect, as spune eu!
In gandul meu apare acum o bine-stiuta idee de inceput, Mama!
Ea e Inceputul fiecaruia dintre noi, e suport si sursa de curaj, e totul. Dar uneori devine nimic sau doar o amintire, dar lasa in fiecare o amprenta.
Au trecut 15 ani si parca a fost ieri. S-a sfarsit in tacere, intr-o ceata totala timp de 30 de ore. Nu stiu daca ma vedea, dar stiu sigur ca imi auzea plansul abtinut, in timp ce stateam la capataiul ei. A fost ultimul gest pe care mi l-a transmis, a dat capul pe spate cautandu-ma cu privirea stearsa. Incerca, parca sa ma linisteasca, asa cum numai o mama stie sa aline durerea puiului ei sau poate ca stia ca Inceputul ei avea sa se sfarseasca....nu voi afla nicicand. Un accident vascular cerebral, subit si fatal. Cat despre viata, se spune ca nu conteaza cum o sfarsesti, ci cum o petreci.
Sunt si eu mama, si multe lucruri despre viata le-am inteles dupa despartirea de mama. As vrea sa-i fi putut spune cate ceva despre "viata de mama" din generatia mea, despre ce amintiri am eu cu ea, si tot asa....
Sfarsitul ei m-a prins la granita adolescenta-maturitate, nu eram nici copil, dar nici pui zburat din cuib. M-am intarit si am continuat aventura. Nu s-a stins o dragoste, ci s-a dublat cea a celuilalt parinte. Apoi am plecat la cuibul meu si acum construisc doua "casute". Inca nu stiu cum vor arata pe viitor, dat stiu ca trebuie sa fie puternice in bataile vantului, cu temelie zdravana, dar si cu fetele spre Soare.
E rolul meu, asa cum Mama a fost pentru mine un Inceput. Da, eu am aparut, crescut, invatat si progresat prin ea. Si eu sunt Inceput pentru ele, si sper sa-mi fac treaba cum pot mai bine.
